între podea și colțul buzelor

mă trezesc
cum îți tragi umbra printre gene
tremuri sub ochi uscați
te storcesc în întuneric

poze fără mâini
fără picioare
rămâi în urmă
cerul risipit între
dinții puțini

mama spune
visele sunt titlul
sâmburii sufletului

memorie au cei care se nasc cu
ochii închiși
pe un pat al amintirilor

alexei
închid ochii
de ce nu te mai aud
bătăile argintii de plachiuri tocite

între podea și colțul buzelor
mă ustură ochii până dimineață