Șuieră ploaia în glastre
Și florile-s aspre și netezi,
Iar viscolul ninge albastre
Și dulci ape calde și repezi.

Frunzele rupte în șoaptă
Puhoaie de nori le adună,
Iar vântul se tânguie-n poartă
Cu dinții lui albi râde-n lună.

Se culcă potopul pe ramuri
Lăsându-le draga iubire,
Pe drumuri un cal fără hamuri
Se plimbă-n noroi și mâhnire.

Ploaia în glastre topește
Cu ropote triste și-amare,
Doar luna pe cer mai păzește
Urcușul de stele agale...