Amestecul de iubire și inefabil
într-o degenerare nefirească
a imanenței
se diluează până la aparența nimicului
dincolo de orizonturile simulacrelor
rânjește într-un ciob de lacrimă
învinsul nemeritat al disonanței neputinței
oare de ce răul vorbește
în gândurile celor muți
într-o lacună imperfectă
oare de ce sentimentul
decade într-o sfâșiere a deșertăciunii
mă întreb dacă conducătorii spirituali
înțeleg codul nedescifrat
transmis pe cale paranormală
de divinitate
punct.și de la capăt.
evoluție a minții, poartă stelară
către alte planete cu atmosferă respirabilă
sau involuție către nimic
cine știe ?