Metamorfoză

În munți...

să nu mă pierd
am retezat pini in calea mea
pe care-i duc in spate

noaptea mă odihnesc fără mine
stau la pândă
să nu cumva să mă simt...
apoi, cu soarele-n cap
cu un vis in minus
sufocat de mirosul greu
mai amar ca niciodată
alerg in mijlocul unei păduri furate
cu rădăcini in ochi
umbrit de lacrimi cu ramuri stufoase...

zâmbesc de pe o frunză
gândesc de pe alta...
cu privirea departe
unde pinii
încă mai sunt in picioare.