Ieșirea din cerc
poem în cinci acte
în memoria poetului Ion Stratan

1) De multă vreme urmai un drum sângerând
sângele drumului devorând sângele trupului întru zidire;
acum prin rigole de plastic păpădia nu mai înflorește
ora se-ntunecă vântul moare
printre molizii uscați;

2) duși sunt viii la marele iarmaroc al iluziei
cei lăsați pe la vetrele lor
aprind ultimile lumânări în timp ce tăcerea prinde rădăcini
printre mestecenii lovoiți de trăznet
prin fagurii risipiți în diaspora morții;

3) în urma cuvântului
fitilul lumânării face strip tease
acvila pândește privighetoarea ascunsă-n nisip
timp înșurubat în proteze traslucide
ce fentă absurdă;

4) au, bade,
cum în întunericul odăii
te sprjiniși de răcoarea metalului
de lucirea catranului ca de capătul drumului
în urma ta – pe cărări întomnate –
cuvintele târăsc șerpi fosforescenți
și cum trec urma ți-o șterg;
au, bade,
cum or veni paparazzi la vreme de seară
să-ți caute prin icoane prin textele celeste
cum vor cauta ei să rezolve ecuația morții
pe care doar tu o știai;
în temnița luminată de-un soare nătâng
nu pe tine te plâng ci pe necunoscutul
nespuselor jocuri;

5) atâta puținătate în cuprinderea noastră
risipire printre ierburi amare
și cine o să spună cât o să țină
jocul din spatele oglinzilor
când clipa se prelinge
absență pe lângă statuile cârpei;
o, cum îți zdrobește taciturna stare
numele tău, Stratane!