cuvintele sunt albe ca zăpada
atunci când li se sparge fierea
alunecă puncte negre
ca boabele de cafea pe cearceaful
mototolit de doi amanți

cuvintele au gustul unui ceai
atunci când cu ele te învelești de emoții
alunecă în stomac ca bucăturile de brumă
toamna și rămân ascunse în pământ
dacă nu le lași să zboare pe cerul plin fluturi

cuvintele sunt ca femeile
gingașe și sclipitoare
când de sub piele
de sub buze
de sub plete ne prind de mâini
ca pe niște copii jucând șotron

cuvintele
ce sunt ele
sunt o boltă prin care
dumnezeu își arată chipul
suntem noi
albi ca zăpada