A înghețat sîngele-n vene;
Privesc greoi eu printre gene,
Cristale reci pe față apar –
Sunt niște lacrimi a tristeței dar.

Mă plimb prin gînduri tot mai des;
De parcă din trecut, nu pot să ies,
Sunt rătăcit eu prin dureri;
Deja să lupt cu ele, nu mai am puteri.

Sunt singur și-mi aud propriul ecou,
Din ce în ce îmi pare că ceva e nou –
Puțin și glasul s-a schimbat;
Sau poate... cu durerea m-am acomodat.

Aș vrea să-ncep totul de pe o nouă foaie,
Să nu mai am trecutul ce mă taie;
Să-mi fie pulsul, agitat...
Să nu mi se oprească-n veac.