de fapt, luiza, obișnuiai să fii mai înaltă
îmi amintesc și acum discuțiile filozofice de la marginea drumului
pe strada cu tiruri
când te priveam oarecum admirativ în sus
"oricum pământul e plat, ca o farfurie de doi lei
eu merg pe el și e cât se poate de drept
poate mai diferă asfaltul ici-colo
dar, în general, pământul e plat"

luiza, erai doar o femeie la începutul carierei
îți defilai șuvițele blonde în aerul prăfuit pe la ora șase seara
când afară se lăsa răcoare și vântul îți răscolea fusta
bărbații îți admirau picioarele drepte, de statuie
iar femeile șușoteau în spatele tău suficient de tare
încât să le auzi

acum simți cum se varsă în vene sângele ăsta vital
ca o scursură jegoasă?
de parcă nu ar fi de ajuns că ești femeie ..