de câte ori
mi se spune adio
piticul cu ochii roșii
care îmi guvernează
secundele
îmi zdrobește mărunt
metodic
toate oasele
nisipul alb mi se scurge
prin porii dilatați ca pentru o ultimă naștere

apoi devin inert
o moluscă se târăște
spre baie pe gresiile reci
dâra de sânge se poate șterge
un mop și apă căldă
neinteresant zic
nu pentru mine s-a inventat
soluția minune
detergenți sau chestii futile
ștergețitoatepetelegri

vomit tot
vomit tot
vomit tot

oasele îmi încep
redresarea
o nebunie totală îmi excită centrii nervoși periferici
simt femurul stâng cum îmi zgârie
un colț al inimii mele hexagonale
clavicula alege cel mai scurt traseu de creștere
perpendicular pe sentimentul
de cartier muncitoresc
îmi simt craniul o cazemată
înconjurată de aliați
pe coasta normandiei

urmează cele 15 minute
de reconstituire a cotidianului
știam
dramele nu există
sunt prelungiri inestetice
ale undelor cerebrale
nu e loc pentru dubii
voi acționa așa cum scrie în
manualuloaselornoi

cobor treptele din doi în doi
în fața scarii
caporalul bătrân fără o mână
a încetat să arunce cu grenade spre
mascota făcută cadou de tine

scoate pachetul de lucky strike
fără filtru

fumăm amândoi pe bordură
scuipă fire de tutun
tresare neîncetat
ceas organic
șoptind în fiecare secundă
"mai avem puțin până la final"