sunt precum o statuie cu palme din turtă dulce
am cearcăne în textura nefinisată cu colțuri
îmi gîdilă tălpile salteaua de frunze
cu praf de lume
cerșind un sens
la răscruce de drumuri.

am amorțit frigul în mine
simt cum îmi mușcă vîntul din pori
mi-am descălțat trupul de trecut
la ușa fără clanță
pe care timpul mi-a deschis-o.

cerșesc zilnic
să-mi spargă pulsațiile
un alt sens în golurile
pentru care
zac desculță toate anotimpurile.