mi-am adus de aminte de Naștere,
de dor ne facem departare,
apoi ne conturăm
unul sufletul celuilalt
din cer si pâmânt,ars și plouat—

ne jucăm,dansăm,trăim,
iubim ca și cum nu ne-am fi cunoscut,
rotindu-ne,
învărtindu-ne,
rostogolindu-ne,
înălțând sufletul de trup
prin trup precum respiratia fulgilor
întreatinsă,
întrezărită,
între țarmuri
albe și negre,pâna la ceruri,
printre ape adanci și limpezi,nețărmurite—

apoi liberi ca linia orizontului
zvăcnim Totali
ca o țărăitura
din bobocul cărnos
prin platoșa de melc a misterului.