deschid calculatorul
și aștept o minune

fumez îmi beau cafeaua
încă aștept

nimic
scrumiera e plină
nu a sunat nimeni la interfon
porumbeii au plecat la alte balcoane
soarele s-a ascuns după blocul de vis-a-vis
cineva tușește agasant pe stradă
îngerul de lângă mine a încetat să mai respire

mă întorc alene
previzibil
în bucătărie e ea
curăță roșii
sucul însângerat i se prelinge printre degetele slabe
îmi zâmbește
"ți-era dor de mine?"