de astăzi singur îmi sap groapa
în loc cu cetină din munte
prea des înlăcrimată pleoapa
prea greu stigmatul de pe frunte
de prea mult rău pe drumul neted
obrajii-s palizi sub roșeață
totul în jur îmi pare veșted
mă duc spre locul cu verdeață

în cuib de piatră-mi pun lințoliul
cînd m-oi acoperi cu iarbă
la vară mure-mi vor fi doliul
și-aștept izvorul să mă soarbă
să mă întorc cu el în lume
să ud păduri grădini sau grâu
să-mi știe lumea noul nume
cel dus și reîntors pârâu

curat și liber de strânsoare
atunci putea-vor să m-atingă
doar raze vesele din soare
iar moartea apa s-o învingă