Fiecare pas, din nou, durere.
Fiecare pas, încet, spre moarte,
Mergînd cu nădejde-n Înviere
Spre Viața mea, de care nu am parte.

Și-n stînga mea sigur e moarte
Și-n dreapta mea tot necuprins abis;
Echilibrul meu - ale mele fapte
Și coșmar sunt renunțările la vis.

Lumina mea, din ochi ce nu mai sînt
Și calea-mi necuprins de strîmtă.
Singur, clătinîndu-mă în vînt.
În drumeția mea cea sfîntă.

Și mă tot mir ce mă mai tine
De merg și-n laturi tot nu cad!
E crucea mea și gîndul meu spre tine:
Dumnezeu și tu ferindu-mă de iad.