Tu vei uita că ți-am păstrat în gânduri
Tăceri și taine necurmate-n rânduri
Și că prin amorțirea toamnei târzii
Au străbătut pierdute priviri vii.

Vei da uitării ploaia neschimbată
Din dimineața iernii de odată
În care se topiră nu doar fulgii
Ci indicibile iluzii.

Și vei uita cum primăveri de-a rand
Am compus vag al fericirii imn,
Dar iți vei aminti, poate, de mine-
Umbra-agățată-n timpul ce n-o ține...