Câinele din mine a scăpat
a rupt cureaua prinsă- n vârtejul lanțului
lăsându-i o rană de carne vie în jurul gâtului
acum se încură haotic
prin labirintul curții de piatră
tăvălugind florile amorfe ale ochilor tăi
în ochii lui stă gata să-i explodeze o bombă de liniște
și mârâie se gudură și aleargă
nu-l mai poți ademeni cu zaua ruginită a șoaptelor otrăvite
și nici cu plasa ciorapilor negrii
pătraturile lor i-au trecut demult prin orbitele intrinseci
nu mai salivează la osul tău dezosat și putred
care îl aruncai sporadic
nările lui adulmecă acum alte urme
se simte liber ca un torent de dorinți și vise
nu-i sta în cale s-ar putea să te sfâșie
lasă-i deschisă fereastra geamurilor ciobite
urmele lui să se piardă în aburul străzilor
solitar ca pasărea în imensitatea cerului.