Picături slobode grăbite incolore
fără gând de întoarcere lovesc
fereastra cu zgomot naiv

cele mici cu aer patern
tremură, se echilibrează
și rămân nemișcați corpi lunari

printre ele orașul pare un tablou
ciupit de vărsat, unde păsări mari
de aramă
cad amețitor între case departe

se ridică doar zborul-
urma lor ca o ploaie întoarsă în aer...