Ascult în noapte ploaia care cade
Și vântul cum vuiește-afară
E timpul să îți scriu de dorul ce mă arde
Dar tocul neclintit rămâne-n călimară

În candelă uleiul sfânt s-a terminat
Se-ntunecă încet și nimbul de lumină
Aș vrea s-adorm să uit c-am existat
În lumea-aceasta rece și străină