Mi-am văzut chipul
desenat pe o suprafață
de sticlă
era perfect lipit
cu pielea pe câmpul
desfășurat ca un cearșaf
transparent
poate n-ar fi trebuit
să-mi așez capul
în palma geamului
exact în momentul în care
urmele alergau zgomotos
prin zi
ar fi fost bine
să aștept ca o mirare
pentru pașii opriți din mers...

în stația de autobuz
nu urca nimeni
singurul călător,
în ipostază de acțibild,
cugeta adânc
la pașii rămași lângă semafor

...oricum,
soarele o să ducă amintirea cu el.