Am să vin iubite dragă în al nost peisaj bucolic,
Deși mintea-mi interzice, sufletu-i e antagonic,
Prea mult te iubesc iubite, nu mai am de gând s-aștept
La cel gând nebun de dor, inima-mi tresare-n piept

Tu m-aștepți iubite și mă chemi în noapte-albastră
Mă săruți cu pasiune, aprinzând dorința noastră,
Desprinzându-ne de lume,nu va mai exista ieri,
Vom trăi pe veci iubirea îmbătați de flori de tei.
(martie, 2002)