nu găseam telecomanda zăpăceală pe ecran apăruse voronin
când mi-am amintit
am alergat la frigider după strugure l-am spălat am numărat
douăsprezece bobițe pentru douăsprezece dorințe
numai să reușesc
numai să reușesc
mi-am turnat șampanie șeful statului nu mai era
înnebuneam
unde e
telecomanda
mă sufocam se făcea anul nou
iar eu nu găseam telecomanda și ah da bobițele
una câte una le aruncam în gură de parcă
aș fi trimis mesaje unui peștișor de aur înotându-mi prin sânge
știam pe de rost ce doresc apropiaților mei
știam pe de rost ce îmi doresc mie însămi și lumii întregi
m-am gândit și la trecerea fără probleme a prutului
și numai când am ajuns la a douăsprezecea bobiță mi-am amintit
brusc
de el
iar stresul că aveam să uit m-a făcut să exagerez
am cutezat
să mi-l doresc pentru totdeauna
în următoarele clipe m-am rușinat am râs și am plâns
și mi-am băut șampania și m-am calmat lasă că nu știe nimeni
înseamnă că e multă viață în mine de ce să mă supăr
că exist
pe you tube mai era deschis leonard cohen cu hallelujah
avea mâinile în buzunare
apropo
detaliu
afară erau zece grade sub zero

03.01.08