*
printre cuvintele picurând obosite
pe roșia marmură a buzelor tale
mi-am citit destrămarea -
iarbă-ncolțită sub rănile ca niște
verzi orbite în vatra primăverii,
doar clipele neînfrânte -
armonii sub zăpezile prăbușite în vis


*
trec obosite prin aerul dens egretele timpului
printr-o mișcare amplă a tot ce nu-i moarte
eu stârnesc albatroșii
smulsă nervos în valul de sânge
o ultimă renunțare