unu ianuarie dimineața devreme
după big-bangul de cartier e o tăcere
de se aud doar contoarele de gaz
bîzîind fericite

dormi și-ți ating buzele cu genele upps te-ai trezit
ce ai îmi zici hai lasă lumea să doarmă
să lăsăm
nu am nimic
doar bere și țigări mă bat singur pe umăr
măi reușitule îmi zic

de fapt
vreau să nu mai am nimic
vreau să nici nu mai plănuiesc naibii nimic
asta vreau

aha
suficiența care îmi dansează zilele
fericit de pauperă cu duhul

și eu miraculosul
trăiesc doar de dragul clipei de față
pe care mi-o și mănînc
șacalic și canibalic de vie

dar uite că rămîn tot întreg
în ciuda zădărniciei

nebunul nu-și mai mănîncă mîinile
ci stomacul direct

eu dacă te ating nu am nimic
eu nu vreau nimic și sunt nimeni

e unu ianuarie lumea doarme și
chiar de mîine
o să vrea din nou

totul