Azi mâna destinului a făcut schimb cu
mâna stângă a unui pui de înger,
a Începutului fără Sfârșit cu buze roșii,
cărnoase și ochi albaștri.
Puii de înger au lacrimi și zâmbete în
vârfurile degetelor și în palmele lor atât
de roz se pot citi oceane de inimi
bătânde, legate între ele cu suflete calde
pline de speranță.
Puii de înger au sub unghii raze de soare
și sunt murdari de curcubeu pe tălpi;
ochii li se scurg pe obraji în valuri
de iubire, îmbrățișări de lacrimi de Timp.

Privesc viețile cum se dau pe-un
montagne russe format din buclele aurii
ale puiului de înger, resturi de nori
pietrificați...
Doar pe-ale noastre nu le găsesc niciunde,
iubitule...
Cred că am murit subtil și provizoriu azi,
când destinul n-are decât o mână stângă
de copil.
E clar că puii de înger nu știu să facă bine
decât cu dreapta.