Cât îmi doresc să mă doboare boala,
Să mi se urce ielele în spate,
Să simt de-a pururi palmele brăzdate
De răni din iadul ce-și revarsă smoala

Doar să-i mai văd privirea cum se-abate
Pe rostul spusei ce-o cuprinde coala
Iar eu să-mi las durerile în poala
Ce nu-mi închide visele-n lăcate.

Aș vrea să stau mai mult de-o clipă-n jurul
Acelei inimi cu halatu-i cast
Să-i potrivesc, cu drag de ea, condurul

Dansând la balul rânduit cu fast,
Să-i sprijin trena, să-i aduc azurul
Cu soare-n mijloc, aurit și vast.


4 decembrie 2007