Îngenunchiată de durere
ți-ai strîns la piept pruncul
privindu-i ochii
cum se acopereau de noapte
fără să-l întrebi unde se duce
doar cu ursulețul de pluș în mînă
în acești zori eterni
peste care cerul ninge
cu fluturi vampiri
sorbindu-ți lacrima încremenită
pe chipul tău fără de chip
eliberandu-ți
istericul rîs...