Viata pare a avea culoare
Insa Domnul n priveste oare?
Oare suntem actori in propria viata?
Oare suntem atarnati de o ata?
Ne jucam rolul cu teama de a-i afla sfarsitul
Dar de ce joaca actorul neimplinitul?
De ce nu isi gandeste singur rolul?
De ce nu isi relizeaza el omorul?

Tindem spre a crede in puteri marete
Pe starada zarim zilnic mii si mii de fete
De ce am devenit mai tristi ?
De ce nu dorim sa ramanem artisti ?
Sa cream, sa speram, sa zambim
Sa vorbim, sa cantam, sa iubim
Am putea atinge astfel fericirea
Si celui de sus i-am starnii uimirea.

Vreau sa joc la scena deschisa
Rolul vietii care mi-a fost promisa.
Sa ma gandesc la iubirea nestinsa
Sa ma infruct din lumina aprinsa
Sa imi soptesc ca-i usor sa adorm
Si sa gandesc ca nu vreau sa ma sfarm
Sa vorbbesc zilnic cu propriul eu
Si cu putere sa il intampin mereu