coapsele ei sunt o pușcărie de lux, sunt silit să mă rup
din încheieturile cărnoase, sunt claustrofob în lume, dar nu în ea.
sunt silit să mă rup din încheieturile cărnoase de câte ori vrea,
mă gonește pentru că sunt lacom și-i consum femeia, o mint
c-am să fiu cumpătat, să mă-nchidă-napoi, ea mă crede.
e proastă, doar știe că-n ea am mai multă viață.
vărs viață în ea, o iau înapoi, ea stă cuminte și-așteaptă
să mă satur. aiurea încerc să-i intru în oase, să-mi fac loc înapoi
de unde-s crescut.
vreau să stau iar chircit și zbârcit la căldură, de când am venit îmi e frig.
din ea să îmi vină totul de-a gata, să dau din picior și să-mi dea.
nu-i nicio plăcere, mă doare, îndârjit balansez peste ea. e rea.
deschide-te Evă!
e cazul să mă primești înapoi. să faci din născut nenăscut,
să fiu iar nimic, să mă vrea Dumnezeu.