e secetă rău
plouă atît de scurt
de parcă s-ar masturba un înger.
răstignit în sudoare, citesc de la tine. „nu
mă cunoști îndeajuns:
sînt femeia care nu aduce apă de două ori.
sînt tînără în sensul că sînt tînără.
sînt inedită ca o expoziție de gări demolate.”

iar eu sînt înțelept: prietenii se duc dracu’
casele se duc dracu’ livezile se duc dracu’!
(mirosul pruncilor crescuți printre nuci
mai spînzură o vreme prin fostele crengi
ca aroma vaniliei în tăvile goale.)