eram la vîrsta la care
în om
coboară liniștea amestecată
cu spaima
veșnic tăiată de crivăț

îl costă ceva pe dumnezeu

vîntul îți intra în haine
în păr în nări dracul să-l ia
parcă se stîrnise anume să-ți fure mințile
mă secera la genunchi
ca într-o voluptoasă chemare
spre prăbușire
vecina mea cu fața ca un bot de vulpe
cînta în biserica mare lăngă altar

și să-l bagi în mă-sa pe cine te minte
pute a seu de oaie de te dă cu cracii în sus

erau numai os
os gol ca-n cimitir

șeful de post trăia cu nevasta notarului
fundul ei fiind mai frumos decît galonul de plutonier
preoteasa se băga cu dosul în jarul notarului
și cînd va fi să moară popa să-l îngroape
cu șaisprezece lăutari
notarul își îneca vorbele în respirația șuierătoare
de asmatic
și se jura că din stîlpul porții îi va face
cruce șefului de post
așa gras cum era de-i curgea untura pe nări

nebunii sînt păsările lui dumnezeu
ducă-se în mă-sa