Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata,
Să-i țintuiesc sălbatica grimasă,
Iar buza flască pe-ndoieli apasă,
Zvârlindu-le, în cercuri strâmbe, pata.

Se pierde-n mine liniștea rămasă
Și mâna slabă n-a sfărmat lăcata.
Veninul strâns a ofilit agata
Ce înflorea în seri târzii acasă.

Pe brațul gol vedenii reci se plimbă
Și fiara spaimei iese din desiș.
Simt gust sălciu și otrăvit pe limbă

Coasa de bronz s-a frânt la seceriș.
Ascunsa umbră-n sabie își schimbă
Pândirea ei și crudul ei tăiș.

18 februarie 2005