Urcam la pas piezișe serpentine,
Căi amuțind răsufletul și teama.
Orașul tot se-mprăștia pe gama
Nuanțelor de gri. Un deal aține

Alt colț de cer înegurat de vama
Cohortelor de nori din crengi vecine
Oblăduind nădejdea, să se-anine
De vârful zvelt unde sfârșește drama.

Pitice case, arcuite turle
Se-aștern la poale, slobozind mirări.
În Șchei se-aud unduitoare surle

Turnând pe frunți sublime întrebări.
De peste munți se vor porni să urle,
Cu zvon de cețuri, nesupuse mări.



1 mai 2007
Gruiu