mi-e dor să mai ajung acasă pe dealul cu aluni micuți
unde măcrișul a pus nume copiilor crescuți desculți

parcă nu am mai fost de-o viață mă tem că totul s-a schimbat
mi-ar fi de-ajuns o simplă masă aș pune cetini peste pat

la focul roșu dintre pietre aș scrie alte versuri noi
să le presar peste lucerna ce se îngrașă din gunoi

minciuna voastră tipărită aș cumpăra de la oraș
să triumfați printr-o vânzare de verbe luate pe făraș

să nu mă tâlhărească iarna aș ține ușa cu piciorul
icoană aș săpa-n tocila pe care îmi ascut toporul

apoi c-un braț de lemn și piatră l-aș căuta pe celălalt
ce s-a-ncrețit peste pământuri c-un cap de munte mai înalt