Hai nu mai spune, chiar așa?

Normal, credeai că nu se poate?

Eu cred că totuși… știi ceva...?

Nu pot să fie-adevărate.



De ce n-ar fi, o crezi pe ea?

Nu dimpotrivă... dar de ce?...

De-ar fi cum spui aș încerca

Să-i înțeleg regretele.



De unde, fugi de aici… regret!?

Da, da… regrete nu regret…

Și asta fiindcă-i evident,

A fost mereu mai bun ca ea.



Mai bun? N-aș zice. Sunt la fel.

Ba nu, mai bun , dar nu știi sensul…

E nu! Ce nu-ți știu interesul?

Adică cum, crezi că-s ca ea !?



N-am zis ca ea, dar chiar și tu…

Adică stai! Ce tot vorbești?

Pe cine vrei să-mbrobodești?

Ce, nu se știe?...n-ai spus…nu.



Să n-am noroc dacă te mint!

Să nu mă mișc dacă-i așa!

Că ești nedreaptă-i felul tău,

Dar, chiar cu mine, … nu-ncerca!



Adică, tu ai vrea să tac?

N-am zis să taci, că tot nu poți.

Așa ești tu! Te iei de toți…

Nu-mi da motive să ți-o fac!



E! Ce-ai să faci? O spui așa…

De parc-ai vrea să cred că poți!

Așa ești tu! Þi-am zis, știu toți .

Spui toate astea că ești rea.



S-a terminat! Nu-ți mai vorbesc.

Ce, crezi că n-am să mai trăiesc?

Mai bine du-te - n… plata ta!

Insiști? Mă faci să te urăsc.



M-am dus ! Pa! Lasă, altădat’,

Þi-oi spune sincer ce-am aflat…

Stai… nu pleca! Asta o știi?

Nu spune darling, ce-s copii?



Știam eu… presimțeam ceva…

Dar nu credeam că e real.

E așa urâtă parcă-i cal.

Ba nu, doar fața-i e așa…



Ah! Iar începem…am plecat…

De ce te duci ? Nu e păcat,

Să nu știi totu-adevărat?

Hai, lasă mâine… Te-am pupat!