desigur tu nu înțelegi
cum din mâna-cochilie toate lucrurile
mi se fac imposibile și fără dumnezei de piatră
așa cum merg inchisă
pe muchia pernei tu nu înțelegi să taci
când calc în mine de câteva ori
ca dupa o ploaie surdă
încorsetată

rămai întors
pe-aici nu se mai trece decât prin mine.