În grădina mea trei melci cu coarne florilor le pun fulare negre
două ciori încearcă să răstoarne ritmul melodiilor alegre…

În grădina mea spre seară vine un copac cu frunzele de fluturi
să cunoască roiul de albine care toarnă mierea în săruturi…

În grădina mea, deci, este soare, drept că-i răzuit de doamna lună
căci de-o vreme uită s-o măsoare cu privirea-n semn de „noapte bună”...

În grădina mea pe preșul verde punctele-și admiră buburuza
așteptând gândacul s-o dezmierde…

În grădina mea lipsește muza care-ar dezbrăca de tot peisajul
fără urme roșii de curele…

Uite pân’aici a fost voiajul în grădina devenirii mele.