SUFLET STINS
[ 02.04.1980 ]

Tu ești cea mai mândră floare ,
O floare-a vieții mele ești
Ce crești în sufletu-mi ce moare ,
Și moare-n vreme ce tu crești .

Din haosul în care zac
M-azvârli să zac în al tău patos ,
Iubind eu simt cum mă desfac
Și mă desfac trăind în haos .

În clipa când te stingi de jale ,
De jalea unui suflet stins ,
Eu simt , cum îmi scurtezi din cale
Și cred și simt să mă dau prins .

O , floare mândră , mai învins ,
Iar eu căzând , mai mândră crești
În sufletul ce l-ai aprins ,
De-o dragoste ce n-o iubești .