I-am spus iubirii:
Te-astept sa vii la mine,
Sa ma inveti tot ce e bine...
Credeam ca e sfioasa,
Si-o sa ma mangaie cu o vorba frumoasa.
Dar nuuuu! Iubirea a venit ca o vijelie,
Spulberandu-mi sufletul,
Lasandu-l ca o camara pustie...
Mintindu-ma....daaa, m-ai mintit, iubire...
Mi-ai soptit cum ai putut mai bine:
"Eu sunt al tau si tu a mea!"
Fara sa gandesti, insa, asa...
Mi-ai spus apoi fara regret:
"Vrei sa te cred?...
Ca simti ceva...
Asta e cu totul altceva...
Dar...nu e iubire."
Eu stiu?...
Tu stii mai bine
Doar ai mintit de-atatea ori, iubire
Acuma te cunosc, in fine,
Mai bine ma feream de tine
Si nu gustam asa, ca o nebuna,
Din cupa ta cea cu otrava plina.