timpu-mi crește-n umeri rădăcini
prin dinlăuntrul simțurilor stare.

de când balade poartă crini
clepsidra plânge, ...nisipu-i moare.

zidul verb mi-a înrodit pe gură,
cuvintele proscrise și nobila măsură.

scripturi profane zidesc cu tâmpla,
scrâșnesc privirea, zdrobesc pleoapa.

răsfrâng izvorul luminilor deșarte,
zăpezi fetide în ornice de tină.

arcada-n templu vertical desparte
fecunda împlinire, orarele ruină
anotimpurile pure, sau
aripi ce-ncheagă zborul,
fecundă împlinire,

un rod cules,
izvorul.