Un bliț țâșnește sec spre metereze.
Stau de o parte și privesc spre lume.
Străini profani vor aduna-n albume
Imagini reci din neștiute-amieze.

În loc de semnul pus să își asume
Un vuiet slab de crengi și să cuteze
A-nsufleți privirile-n asceze
Mă văd atras de-un pâlc de nori în spume.

Patru creneluri străjuiesc popasul.
Le număr truda-n nestatornic veac
Și trec prin poarta larg deschisă vasul

Furtunilor ce au pornit atac
Peste poveri înmănuncheate-n ceasul
Când n-am găsit durerilor un leac.


8 august 2007