Descompunere

Dumnezeu nu e mort
Dar l-ați omorât.
L-am omorât și eu în sine
Robindu-mă cătușelor și frânghiei de la gât.

Poezia e moartă.
A-ți ucis-o voi,
Am ucis-o și eu
Când i-am dat viață din propriul pântec.

Și dragostea e moartă
Când ne-am ridicat altare de sex,
Și ne-am dezlănțuit în orgia nebună.
Ne descompunem în falusuri mirosind a pucioasă.

A mai murit cineva?
Timpul n-a murit:
Ne măsoară căderea în plăcere
Și moartea ce ne bate la geamuri.

A înviat cineva?
N-a mai înviat nimeni de 2000 de ani,
Sau poate a-nviat antica Grecie,
Sau Babilonul, Lesbos sau Sodoma?

Deci, ne descompunem,
Și Universul se extinde
Ca să ne lase în urmă, acoperiți de praf stelar...