credeam că-i doar o glumă
să joc la pendul (pe nimica, fără miză)
și-am luat țintele la rând și le-am nimerit pe toate, în centru
acum pune banii, mi-a zis el
și eu i-am zis că nu joc pe bani
jucăm atunci pe 29 februarie, a plusat el
pardon! a intervenit o doamnă
ziua asta am câștigat-o eu
( dintr-o întâmplare fericită sau ghinion)
în ochii ei am văzut semne de apă
toboșarul bătu masurile de triplu salt
și țintele începură să vorbească

crescute în flori
într-un spațiu cu soare fierbinte și fiori
nu lăsa cuvintelor ziduri
nici nor
și nici dor

să nu te părăsească-n singurătăți de ore târzii
să nu rătăcească printre cărări și prin vii

o spunea cu atâta bucurie și cu un tremur
și o grabă în glas
încât ...
de-mi lipeam urechea de tâmpla ei
și-i ziceam că-l aud
îmi zâmbea complicitar
știind că m-a mințit