eu
eu nu știu să respir pe gură
decât lumina
dimineața ies din mine și-mi așez plămânii
împreună la geam nu mă întorc nu nu
până nu văd cum
intrând bucată cu bucată
întunericul tapetează camera lungă mare
și claustrantă
din mine

eu
eu văd bine fără ochi
ating respir înghit te țin separat
în mine și în piele și în ceilalți
mai separat cu mult de tine
și nu voi auzi niciodată căci
eu
eu nu am timpane
decât pe suflet.