cu toate că s-a întunecat mai devreme
și lumina îți cădea altfel pe trup
mă repet nesfârșit
îmi modific oasele
în câteva frunzișuri
intru-n pielea ta
mă învelesc în ea
ca într-o peșteră nouă
înot iarăși prin tine
nici în aval, nici în amonte
mă încurc mereu
și azi am mai murit
și azi am mai albit
nimic nou
sângele picură pe dușumea
la fel ca în prima zi
rarefiat, fără cuvinte
tot nu crezi? ascultă cu atenție
zgomotul roților de tren
în noaptea asta îți dorm
pe umărul drept