Masa aceea peste care noi ne-am așternut mâinile obosite
Nu e altceva decât patul
Și
Eșafodul sufletelor noastre!

Dar dacă noi
Am coborî pe scara aceea
Mai în jos de marile cărți,
De marile fraze,
De marile cuvinte,
Până acolo
În miezul literei,
În acel ceva roșu
Mai mult ca sigur vâscos și dulce!

Și repet!
Dacă am coborî pe scara aceea
Mai în jos!