Pe-o ulicioara-ngusta si umila
E curtea unde-am stat fiind copila;
Cu razele de soare prin vechii ei copaci
O, curtea mea batrana, ia spune-mi, ce mai faci?

Trecut-au anii iute, ca unda unui rau;
Acum din nou las liber al gandurilor frau;
In trup matur se zbate un suflet de copil
Chemand copilaria, cu cerul ei senin.

Si un paianjen tese prin odaita mea
Subtirile lui panze ce par de catifea;
O lada prafuita din scanduri putrezite
Ascunde sub capacu-i fiinte indragite.

Povesti cu Cosinzeana si zmei inaripati,
Cu Feti-Frumosi si zane si fete de’mparati;
Fantasme minunate de basm si veselii,
Crescut-ati ca si mine, dar ati ramas copii!