Cărare pustie


Mă-ntorc ades din drum , și știu
Cărarea-i de cărări pustie ,
Suspinul meu e mort , dar viu
Și vreau ca Ea atent să-l știe .

Ce-a mai rămas pierdut din mine ,
Se-mprăștie-n lacustre ape
Și vreau ca Ea la fel de bine ,
Să-ncerce atent să se adape .

O umbră vreau să-mi recunoască
Pustiul de cărări știute ,
Și-atentă Ea , să-nebunească
De dragul nopților pierdute .

Din drum mă-ntorc și știu acum
Că sunt un veșnic trecător ,
Cu Ea , sau singur , sau oricum
Mă simt la fel de călător .