te privesc de câteva zile
cum cioplești în mine ca într-o piatră sterilă
te dezbraci de cămașă, dar în zadar
te dezbraci de toată ființa ta
și strigi transpirând cuvinte neinventate
ar trebui să ai grijă să nu-ți ciobești
iarăși inima, prea mult sânge
îți picură din ziua de ieri

te privesc de câteva zile
cum gheața se sparge sub tine
un spectacol trist, nu aplaudă nimeni
îmi bag mâinile în buzunare și râd
oare cine e omul acela
dezlipit de pământ

îmi văd mai departe de drum
cum îți spuneam
aripile vechi au început să-mi cadă