Adio suflet rătăcit,
Îți las acum o amintire,
Naiva care te-a iubit,
Și ți-a dorit doar bine.

Adio-ți spun deși mai stau,
O vreme pe aceste locuri,
Să-mi amintesc ce vremi erau,
Când nu-mi forțam norocul.

Vor ninge ierni de amintiri,
Ninsoare rece peste suflet,
Un călător s-a rătăcit în căutări,
Și-a ostenit de-atâta umblet.

Spre asfințit cu pași greoi,
Acum smerit se-ndreaptă,
Și duce-n spate griji, nevoi,
Pierdută-i calea dreaptă.

Te-ai rătăcit sufletul meu,
Cum de-a fost oare cu putință,
Doar te-am purtat curat mereu,
Curat și plin de biruință. Flora.