Povestea poetului îndrăgostit
de Crișan Mircea

Nopți întunecate,
Ape cristaline,
E o eternitate
Până ajung la tine.

În spate am deșertul
În fața-mi este marea,
Iar în juru-mi focul
Îmi blochează calea.

Dar nimic nu mă oprește
Să ajung la tine,
Nimic nu mă mistuiește,
Doar dorul de tine.

Aș trece prin mii și mii de labirinturi
Aș traversa întreaga galaxie,
Aș călca mii și mii de pământuri,
Doar ca să-mi spui mie,
„Te iubesc...”